Nu le poti avea pe toate...

- Buna, am o propunere pentru tine.

Acum stiti si voi cum este, cand - dupa ce ai dansat pina la 4, cind talpile inca dor si incerci sa iti aduci aminte mai exact ce era chestia aia verde pe care ai baut-o si mai ales cum naiba il chema pe tipul ala care iti tot spunea ca esti “venusiana” – suna telefonul si desi habar nu ai cu cine vorbesti, simti nevoia sa fii o prezenta agreabila.

-         - Sigur ca sunt interesata. As putea veni sa discutam! Desigur, imediat!

In timp ce incerci sa iti dai seama cine iti vrea binele, mai ales in momentul in care perspectiva unei biciuri publice suna mai interesant decat propunerea de a iesi din casa dupa un somn comprimat de 3 ore – te apuci sa asortezi posetuta cu captusala de la fusta si pantofiorii cu servetelele umede, si cu regretele formandu-se confuz undeva in creier, te intrebi cine a generat dezastrul din jurul tau. (oameni buni, odata pentru totdeauna – dezordinea nu este creatoare, este doar lene!!!) Ahh, da, cred ca il chema Andrei…  oricum, purtand lila am plecat spre metrou. Sigur ca am luat un taxi,  ma dureau rau picioarele si nici nu stiam sa ajung la destinatie, in plus aveam senzatia ca intarziasem suficient in fata canii de cafea incercand sa imi amintesc cum il cheama pe Andrei. Soferul nu stia adresa, asa ca am mai bajbait ceva cautand-o si intreband. Evident, el. Eu ajunsesem la concluzia ca il chema Lucian. Nu pe sofer.  

-          - Te asteptam!

Baiiiiiiiiiiiiii….esti cu capul? am intarziat 3 ore…Bine, sigur, nu avansasem o anumita ora, insa “imediat”  nu se traduce in nici o limba prin “3 ore” . In fine…. Nu…. e Andrei, sunt aproape sigura ca Andrei.  

Sala era mare si goala, cred ca era un fel de hala dezafectata. Cateva persoane, majoritatea femei. Ciclic, se ridicau in picioare si cu un entuziasm care imi scapa, mai ales la ora aia, laudau un ceai de slabit.  Atunci am crezut ca e o sceneta din Ionesco, acum stiu ca era o prezentare MLM. Bun, am rezistat aproape eroic vreo 20 minute, dupa care i-am facut semn tipului ca ies.

-         -  Nu pleca, are sa devina interesant, o sa iti placa!

Mai interesant mi s-ar parea sa ascult cum creste iarba. Sau sa imi aduc aminte cum il chema pe Andrei.

-         -  De unde ai numarul meu de telefon, si mai ales de unde ne cunoastem?

-         -  Ne-am cunoscut  aseara in discoteca, in R2.

-         -  Cum te cheama?

-         -  Miti.

Nu le poti avea pe toate. Acum ma mai intreb doar ce era chestia aia verde pe care o tot dadeam pe gat.