Inchid ochii si pe dinauntrul lor mi se face frig. Ma vad alargind pe dinauntru.Nu am poteca, dar imi fac, alergind, un drum care isi despleteste cararile in fata mea. E lung drumul, e cel mai lung. E drumul Inimii. Inapoi, stiu, sint Radacinile, inainte banuiesc, e Bucuria. Ce am pe drum? Nu stiu ce am, dar am.
Am cautari.
Am umbre care ma invata cum sa o iau de la inceput.
Am vint care intra in mine si ia ce nu-mi mai trebuie.
Am dimineata care imi face totul altfel.
Am mare care imi pune sufletul in genunchi.
Am soare care imi da jarul viului.
Am ziua mea in fiecare zi.
Am munte care imi pune inima in timple.
Am limite pe care nu le stiu, dar ma stiu ele pe mine.
Am asteptare.
Am om din vise multe.
Am alb.
M-am seminarizat pentru Bucurie. Ma pot impleti cu drumul din spatele ochilor mei inchisi, Si tot ce mai vreau acum e sa ma tin cu o mina de foc si cu una de riu si sa imi umplu plaminii cu miros de cetina.
Frumos...
ReplyDeleteFoarte frumos e prin sufletul şi blogul tău :)
ReplyDeleteCând o să am odată timp să zăbovesc o să-mi aleg şi eu nişte frumuseţi de pe tărâmul tău :)
Ma bucur nespus de mult pentru ca drumul tau cel lung si incarcat a ajuns acolo unde trebuia sa ajunga, la Bucurie. Trage aer adanc in piept, incarca-ti bateriile si mergi mai departe. Te pup si sunt mereu aproape de tine. :*
ReplyDelete"My Preciuos, I found it, I did. A way through the marshes"
ReplyDeleteGollum
Cara, n-am refuzat nici un calator pina acum :)
ReplyDeleteBine ai venit la vinatoarea mea de vise!
Gabi, e minunat sa faci schimb de parfum cu Bucuria. Stiu ca mi-esti alaturi... o viata!
ReplyDelete