Miracolul de plin

Bucuria nu vine. E! 

Bucuria nu inunda, pentru ca doare si ea, dar cu alta durere. 

Bucuria sufla in suflete. 

Bucuria are cheia de la toate cuvintele lumii, moarte ori nenascute inca. 

Bucuria nu se organizeaza in evenimente, pentru ca nu tine cont de calendar, nu se uita la televizor, si nici n-are conexiune la internet. 

Bucuria se asculta cu ochii inchisi. 

Bucuria e viul fara umbra.

Bucuria se desprinde din ridurile din jurul ochilor, se impleteste cu mina care iti cade pe grumaz, se aseaza pe diminetile primite cadou. 

Pentru ca bucuria este o cununa de miracole. Depline. De plinuri. 

Seminar de Bucurie

Inchid ochii si pe dinauntrul lor mi se face frig. Ma vad alargind pe dinauntru.Nu am poteca, dar imi fac, alergind, un drum care isi despleteste cararile in fata mea. E lung drumul, e cel mai lung. E drumul Inimii. Inapoi, stiu, sint Radacinile, inainte banuiesc, e Bucuria. Ce am pe drum? Nu stiu ce am, dar am. 

Am cautari. 

Am umbre care ma invata cum sa o iau de la inceput.

Am vint care intra in mine si ia ce nu-mi mai trebuie. 

Am dimineata care imi face totul altfel.

Am mare care imi pune sufletul in genunchi. 

Am soare care imi da jarul viului.

Am ziua mea in fiecare zi.

Am munte care imi pune inima in timple.

Am limite pe care nu le stiu, dar ma stiu ele pe mine.

Am asteptare.  

Am om din vise multe. 

Am alb. 

M-am seminarizat pentru Bucurie. Ma pot impleti cu drumul din spatele ochilor mei inchisi, Si tot ce mai vreau acum e sa ma tin cu o mina de foc si cu una de riu si sa imi umplu plaminii cu miros de cetina. 

Colier, bratara si cercei unakit, lemn fosil, ochi de tigru, argint tibetan