Construim usi, atunci cind sintem goi - goi de haine, goi de ginduri, goi de sentimente. Cind nu avem ce da sau nu putem primi. Cind ne e frig sau frica. Cind nu mai avem asteptari. Cind vorbele ranesc si nu hranesc. Cind nu vrem sa fim vazuti sau atinsi. Si chiar avem nevoie de usi! Pentru ca fara ele, ar intra in Casa noastra cine cum ar vrea, si intrarile si-ar pierde importanta. Ori, evenimentele astea sint ceea ce ne formeaza, pentru ca sintem putin din fiecare om pe care il cunoastem. Si mult din fiecare pe care il iubim.
Usile separa.
Usile au balamale puternice, facute sa reziste. Sint solide, opace, si infricosatoare uneori. Insa nu am intilnit pina acum vreo usa fara miner.
Inchisul si deschisul lor se invata.
Usile separa. Dar si aduc impreuna.
Atita doar ca inchisul usilor nu are ecou. Usile inchise nu explica "de ce"-urile nimanui. Usile inchise isi inghit trecutul si pentru ele nu exista viitor.
Usile deschise trimit sufletul in concediu. Usile deschise te lasa sa te imprastii prin oameni. Usile deschise te ajuta sa cresti, eliberindu-te de tine.
Construim usi. Pe care uneori invatam sa le manevram. Ne antrenam. O viata intrega.
.JPG)
.JPG)
.JPG)
Ralucutza, iti doresc un an plin de bucurie si liniste!
ReplyDeleteMultumesc, Lilisoare! Si eu va pup si va imbratisez si va trimit ginduri bune!
ReplyDeleteLa multi ani!
Citesc cu respiratia taiata de fiecare data cand postezi scrierile tale! Te admir, draga Ralucutz.
ReplyDeleteIti aduc si eu urari de bine cu sanatate pentru tine si cei dragi tie . La multi ani!
La multi ani, draga mea!
ReplyDeleteDraga mea, eu iubesc usile. Si inca mult de tot. Le iubesc ca poti sa le inchizi atunci cand ai nevoie sa fii tu cu tine si ca poti sa le deschizi atunci cand vrei sa fii cu ceilalti. Poate nu am patruns eu tot intelesul pe care ai vrut sa ni-l transmiti, poate e si mult egoism ascuns in dragostea mea pentru usi, dar adevarul e ca imi plac. Dar ceea ce ma incanta la nebunie la ele este ca fiecare are cheia ei si numai a ei si ca pot fi deschise de catre oricine care gaseste cheia potrivita. Am trait senzatia dureroasa a usilor inchise fara zgomot si fara explicatii, dar cu toate astea cred ca sunt o inventie minunata atunci cand nu devin ziduri permanente. Ce sa-i faci, Alice e inca personajul meu preferat :D
ReplyDeleteIn alta ordine de idei iti doresc multa fericire si cat mai multe usi deschise in noul an! Pupici multi!
Viata e o fabrica de usi, CorCor, iar noi doar doar depozitarii lor, manipulantii :)
ReplyDeleteUn an mai bun, si numai sanatate!