Nesimtirea nu este biodegradabila

Nesimtirea sufoca. 

Fie ca vorbim de gunoaiele aruncate in strada, fie ca vorbim de votarea in Senat a salariilor dodoloate, nesimtirea ne pune mana in gat. 

Nu cred ca ne putem permite sa asteptam ca nesimtirea sa se biodegradeze, ar dura prea mult si timp...ei bine, nu cred ca avem acest timp. Nesimtirea este rezolvabila doar sub conditia sa fie identificata. As vrea ca intr-o zi sa asist la autopsia nesimtirii, sa inteleg ce anume a mers prost in societatea in care traiesc, unde anume a dat educatia gres si cand s-a produs marea schisma.

Se spune ca “cu bun simt te nasti”. De acord. Cred ca bunul simt e in codul genetic al omului, este o mostenire ancestrala. Il intelegem prin educatie si il slefuim prin nobletea noastra spirituala.

Dar vreau sa cred ca il putem deprinde si pe parcursul vietii. Ca informatia genetica ne da capacitatea da a il cauta, de a il dobandi si da a il stapani.

As vrea ca bunul simt sa devina atitudine. Sau, si mai bine, as vrea ca bunul simt sa devina trendy.  

Pantru ca bunul simt este pana la urma doar o pledoarie pentru masura si echilibru!