Azi am respirat oameni curati!
In primul rind va multumesc pentru contributii, si
eu, si copiii, si Moshu’.
Apoi va spun ca am vesti bune: la Glodeanu s-au
ridicat deja peretii cantinei sociale in curtea bisericii si este asteptata
finisarea constructiei pina de Paste.
Apoi am sa va vorbesc despre parintele Tudor
Marian. Un om pe care cu cit il cunosc mai bine, il apreciez mai mult. Mama imi
spunea, copil fiind, ca oamenii cu bune intentii promit, insa oamenii de caracter fac. El
face.
Ne-a povestit cum a crescut, cum a ajuns, intr-un
fel sa fie omul care este, cum l-a adus viata aici, la Glodeanu si de ce a
hotarit sa nu plece, ci sa se implice si sa ajute.
Este prezent, ii suna telefonul încontinuu, da indicatii,
da sfaturi, face planuri, stie cu cine vorbeste, stie fecare copil, ce a cerut
mosului si ce are cu adevarat nevoie, face planuri cum sa duca cadourile din
curte in curte, raspunde la intrebari, discuta cu constructorii, cu copiii, cu
adultii, mai probeaza o ghetuta unui copil incaltat in decembrie in papuci de
plastic, potriveste din priviri copilul cu hainuta, mai verifica cum decurge
impodobirea bradului de catre micutii spiridusi, este intr-un du-te vino
continuu si nu pare sa isi piarda nici un reper.
Copiii il adora.
Si inteleg de ce.
Ne-a spus ca in linii mari nevoile copiiilor cu
privire la hainute sint acoperite, asa incit au venit sa solicite ajutor oameni
din satele limitrofe si se ocupa si de ei. Copiii ar mai avea nevoie de
incaltaminte, rechizite, insa probabil Moshul o sa aibă grija.
Copiii? Sint inca retinuti, dar incep sa
zimbeasca. Eu pot doar sa imi imaginez uimirea lor cind vor vedea ca Moshul,
prin bunavointa voastra, le va aduce anul asta tot ce si-au dorit. Pentru ca am
inteles ca nici un copil de pe listute nu a fost sarit de Spiridusi.
Las citeva poze sa va bucure.
Dupa descarcarea coletelor, si a platourilor pregatite de servit spiridusii care impodobesc pomul,
si dupa ce o parte din hainute si incaltari si-au gasit stapini (aici parintele proba o fetita venita in balerini de plastic decupati)
ne-am delectat si noi urmarind copiii care impodobeau bradul. La inceput mai timizi, doar fetitele mai mari, apoi incet incet si copiii mai mici, care printre alergaturi si descarcat colete veneau sa agate cu miinile lor mici decoratii in brad.
La sfirsit, pomul arata asa cum trebuia sa arate un pom aranjat cu simt de raspundere: sorcova!
Una peste alta, o zi de care toti aveam nevoie si pentru care eu va multumesc!
Si asta, oameni buni, este alchimia respiratiei
curate!
Te imbratisez Ralu, m-a induiosat felul in care ai povestit...Iti multumesc ca mi-ai dat posibilitatea sa te insotesc virtual in minunata misiune ce ai avut-o. Te pup, suflet bun!
ReplyDeleteVa pup si eu pe toti! Si va multumesc, pentru ca fara voi, nu puteam sa fac ce am facut!
ReplyDeleteBrava, Ralu! Sa dea Domnul sa mai faci din astea, ca asa imi place de tine din ce in ce mai mult!
ReplyDeleteio îs aşa toată numai zâmbete, zâmbete. e, şi pentru mine,un bun cadou de Moş.
ReplyDeletemulţumesc spiriduşilor.
Cor Cor, stii bine ca fara tine nu se putea :) Sa-ti spun un secret: si mie imi place de mine uneori :)
ReplyDeleteAlina, ma bucur ca zimbesti!
ReplyDeleteCe frumos!
ReplyDeleteSarbatori fericite cu multe bucurii în suflet!
xoxoxo
Te pup Miha! Sa va fie numai bine mereu! Sarbatori linistite!
ReplyDeleteSarbatori fericite !
ReplyDeleteSarbatori linistite tuturor!
ReplyDelete