Pentru ca in jurul meu in ultimul timp am gasit numai tristete si durere, am ajuns sa ma intreb: cind doare, cit doare? Si mai exact ce anume doare? Si cind nu mai doare, de ce nu mai doare? Oare uitam durerea? Este durerea slabiciune? Cind nu mai doare sintem mai puternici? Cum ne vindecam de durere?
Durerea este o emotie complexa, un cocktail care este facut din frica, neliniste, boala, depresie, vinovatie, singuratate, neimplinire, pierdere, rusine, furie, disperare. Cred ca primul pas spre vindecare este o identificare a sursei durerii. Apoi, odata identificata sursa, trebuie sa treci la dereticat. Depinde de tine ce arunci si ce pastrezi, triajul este parte din procesul de vindecare. Asupra unor evenimente nu ai control, pe acelea le accepti ca atare, insa in majoritatea cazurilor, putem repara sufletul. Pentru ca desi sufletul nu are o definitie per se, el e cel care doare!
As vrea sa existe un manual de vindecare. Dar fiecare are sistemul propriu de a lucra cu durerea! Important este ca traim. Si mergem mai departe. Si ne reconstruim povestea.
Ar trebui sa existe un manual de recunostinta: pentru noptile care se termina in zori – atunci cind nu mai esti sclavul propriei mediocritati; pentru prietenii care devin suflete pereche – atunci cind alaturi de ei iti e usor sa gresesti, sa rizi, sa fii tu, cind intelegi despre ce tac atunci cind tac; pentru visele care se nasc – pentru ca ne poarta mereu spre miinele pe care ieri nu il vedeam; pentru zimbetele care apar…
Ar trebui sa avem manuale de lumina, liniste, batai de inima, fericire, impliniri.
Viata ar fi mai simpla daca fiecare si-ar citi manualele. Si poate nu ne-ar mai strivi durerea.
.JPG)
.JPG)
.JPG)
Te pup! :)
ReplyDeleteStiu :)
ReplyDeleteCuvintele tale m-au atins intr-un anume fel, R. Este greu insa sa treci peste durere, este greu sa iti reajustezi modul in iti traiesti viata, sa te hotarasti sa te rescrii. Mai ales atunci cand factorul care cauzeaza durere este permanent langa tine, si nu inceteaza sa iti trimita permanent semnale de perturbare. Efortul ar trebui sa merite, poate asta e lectia pe care trebuie sa o invatam, sa lasam deoparte zgomotul de fundal. Ce te faci insa atunci cand e vorba de durerea celor dragi? Ma duc sa imi recitesc manualul de recunostinta...Pup!
ReplyDeletePrea multe manuale se aduna in biblioteca in ultimul timp si nu prea mai am rabdare ,timp si nici linistea sa le citesc .
ReplyDeleteSuntem nu o tara ci o biblioteca nationala pentru suflete frante !
Toate astea se rasfrang asupra tuturor .
Cad manualele peste noi , R.
Bunny, pina sa rescrii trebuie sa regindesti. Visele. Viata. Pe tine.
ReplyDeleteNu cred in quick-fix-uri pentru suflete frinte. Nu cred ca un suflet se poate fotosopa la minut, ca sa mimeze perfectiunea.
ReplyDeleteCred in temeinicia drumurilor lungi, pentru ca sintem un univers, si ne ia o vesnicie sa ne cunoastem, sa ne intelegm, sa ne iertam, sa ne acceptam.
Cred in comunicare, pentru ca cuvintele pot vindeca mai mult si mai repede ca tacerea.